PASTRAV LA CUPTOR CU CARTOFI PRAJITI SI BRANZA CU MAMALIGA

Mi-am luat intr-o zi undita si am plecat la pescuit prin Real, poate, poate oi prinde vreo 3 pastravi. Am reusit, destul de usor si i-am pus la pastrare pentru zile in care sa ma pot bucura impreuna cu cei dragi de un pranz pe cinste. Azi, deschizand congelatorul, dau peste ei. Strigau: Ia-ma pe mine, Ia-ma pe mine. Ca sa nu se supere unul pe celalalt, i-am luat pe toti 3, i-am spalat frumusel si am zis sa ii pun intr-un vas de Jena si sa-i pun putin la caldurica. Insa, problema… Nu incapeau in vas, asa ca, mi-am cerut scuze si i-am decapitat putin. Imi cer scuze pestisorilor, sunt sigur ca e mai bine ca am facut asta, ca sa nu fiti nevoiti sa vedeti ce vapaie e in cuptor. Am pus putina apa, de vreo 2 degete inaltime, ceva ulei si destul de putin delikat, cat sa le mai aromeze coacerea si start, am dat drumul la cuptor.






Dupa ce le-am spus la revedere, am zis sa ma ocup de cartofei. Am dezgropat din ladita cu cartofi ceva barabule (nu mai stiu cate, ca pe la al optulea m-am plictisit sa mai numar, dar erau multi, pentru ca Grazia imi tot zicea ca-i e foame si eu nu mai conteneam de taiat). Pe unii cred ca i-a durut, mai ales la taierea transversala, dar le-am pus mana la gura, ca sa nu-l trezeasca pe cel mic, care dormea cu suzeta in gurita. I-am lasat putin sa se odihneasca, pentru ca ei alearga mai repede si am zis sa lasam pastravii sa ia un pic de avans.




In timpul asta am pus ochii pe o capatana de usturoi si i-am pus gand rau. Nici n-a apucat sa isi ceara iertare ca deja era strivita intr-un castronel si pregatit sa dea nastere unui mujdei de toata frumusetea. Repede am turnat putin ulei, putina maioneza, putina sare si putina apa si l-am frecat timp de doua minute, pana cand si-a dat duhul fericit.



Dupa 45 de minute, m-am gandit ca pastravul a amortit pe o parte si am zis sa ii intorc si pe partea cealalta. Un moment dificil, tinand cont de inversunarea cu care luptau contra mea. In urma acestui razboi, eu am scapat nevatamat, dar unul dintre ei si-a rupt coada. Sa nu mai spun ca celor trei razboinici li s-a decojit pielea de pe spate, probabil de la caldura cuptorului. In sfarsit, evenimentul fiind incheiat, am mers mai departe.

Asa ca am revenit la capitolul cartofi. M-am gandit ca a venit vremea lor, asa ca am scos tigaia, am pus ceva ulei in ea si am dat startul Jocurilor Olimpice de prajit cartofi. In timp ce se prajeau cartofii, am capturat din frigider, o bucata de telemea de vaca, care a fost rapid razuita. De asemenea, am pus apa la fiert, pentru ca mamaliga face tot farmecul. Ma mai uitam si pe la pesti, dar erau foarte bine, nici nu ma bagau in seama.

In timpul asta Horia (cel mic) facea galagie prin patut, probabil ii venea la nasuc miros de peste. Grazia incerca sa stea departe de bucatarie si aseza niste fotografii intr-un album.

Dupa o ora si 15 min, am hotarat sa pun capat chinului pastravilor, am stins cuptorul si i-am lasat sa mediteze in liniste pana cand voi termina celelalte operatiuni.



Am continuat cu prajitul cartofilor, in timp ce supravegheam de aproape si mamaliga in stare initiala de dezvoltare.

Dupa o ora si jumatate de la inceperea ostilitatilor, am invartit de cateva zeci de ori in mamaliga, am declarat pacea si i-am chemat la masa pe iubita mea sotie si pe prichindelul ce ne umple viata de bucurie.







Acum sa nu credeti ca Horia a mancat cartofi prajiti… A mancat doi cartofiori copti, cu putin pastrav, cu mamaliguta (facuta separata) si cu iaurtel.

Acum stau in fotoliu, cu un paharel de must langa mine, cu burta plina, cu o bucata de pastrav care incearca inca sa mai inoate impotriva curentului, multumindu-va ca ati petrecut cateva minute alaturi de mine.