Mancare de conopida cu piept de pui

Conopida nu este alimentul meu preferat. Nici pe de parte. De-abia daca o suport sub forma muraturilor. Cu toate astea, din intamplare, fiindca ii luasem celui mic odata niste conopida (care s-a dovedit ca nu ii pria, fiindca ii oferea niste dureri de burtica) si aceasta zacea pe un raft al frigiderului, am zis ``ce-ar fi sa incerc sa o metamorfozez in ceva mai bun``. Si uite asa biata conopida si-a intrerupt concediul prelungit la racoare si a fost eliberata pentru a a-si da obstescul sfarsit pentru o cauza mai buna.

Ii spun Graziei ce vreau sa fac, ea cu mari indoieli imi spune ca nu prea e incantata, dar eu merg inainte pe drumul meu, cu o banuiala ca nu-mi va parea rau. Asa ca ma apuc de treaba.



Deci scot conopida, o rup in bucatele relativ mici (Grazia mi-a zis ulterior ca as fi putut sa o fac bucatele mai mici, asa ca daca incercati, puteti sa aveti in vedere si acest aspect) si ii fac o spalare amanuntita, astfel incat sa nu las loc de bacterii nepoftite. Scot de la congelator si un pieptisor de pui, nu prea mare sa nu ia fata conopidei, nici prea mic ca sa nu zicem ca nu exista.



Pun conopida la prajit cu putin ulei si putin unt intr-o cratita, pentru ca e pretentioasa. Ii place foarte mult sa fie prajita, alfel nu te intelegi cu ea mai incolo si se lasa greu mestecata. In timpul asta, ma apuc sa tai cubulete si pieptul de pui, nu inainte de a-i realiza si lui testul spalarii amanuntite.



Dupa 10 minute, conopida nu mai ramane singura, fiindca ii aduc alaturi si cubuletele de piept de pui si le las putin sa se prajeasca impreuna. Dupa ce se prajesc impreuna vreo 10-15 minute torn si apa cat sa le acopere bine.

In timpul asta tai o ceapa potrivita, care de data asta nu mai imi produce o tristete atat de mare (probabil am devenit eu mai imun sau o fi fost ea mai miloasa) si ma pregatesc sa fac sosul.



Cand simt ca puiul si conopida dau semne de fragezire (cam 30 de minute) pun intr-o tigaie niste ulei, asez frumos ceapa taiata si o las la calit. La sfarsit pun bulion, fac sosul pe care-l torn peste conopida si pui.



De asemenea pun si putin delikat, oregano si maghiran, 2-3 foi de dafin si peste vreo 10 minute niste marar (uscat sau proaspat). Dau focul la mic si apoi las apa sa scada, mai aducandu-mi aminte, din 5 in 5 minute sa mestec in mancare.

In timpul asta ma gandesc cu ce as putea sa mananc sosul si imi dau seama ca am mai multe variante. Fie cu un pilaf de orez (dar nu am chef sa-l fac acum), fie cu un pireu de cartofi (nici de asta nu am chef) sau cu niste cartofi copti si apoi pisati. Si ma opresc la ultima varianta fiindca este cea mai confortabila. In timp ce se coc cartofii, se apropie si mancarea de finis, asa ca dupa o ora de la inceputul ostilitatilor sting definitiv focul.



Cu teama, dar si cu interes, ma grabesc sa gust din mancarea proaspat facut si am o surpriza foarte placuta. Mai mult, chiar si Grazia este placut surprinsa, asa ca nu mai ramane decat sa va doresc si voua pofta buna si sa va incurajez sa gatiti acest fel de mancare.