Intr-o duminica linistita, numai buna de stat cu familia in casa, in jurul orei la care matele incep sa strige ca le e foame si, pe langa asta, mai sunt si mofturoase cu privire la meniu, ne gandim ce sa mancam si noi mai bun si mai nesanatos. Si cum inca de vineri traiam cu o pofta nestavilita de saorma, am zis sa incercam pentru prima oara sa facem asa ceva in casa. Asa ca sangele arab din mine (care lipseste cu desavarsire, de altfel) imi da bice sa ma apuc de treaba.
Incep sa imi fac ordine printre ingrediente. Incep cu un piept de pui pe care il tai in vreo 7 bucatele, pregatite pentru a fi usor prajite. Tai vreo 4 cartofi, pe care ii pregatesc pentru a fi prajiti. Curat repede o capatana de usturoi pe care o amestec cu maioneza si cu putina apa (acum depinde de fiecare ce consistenta isi doreste). Tai si jumatate de ceapa, pentru ca imi place sa fie putin mai iute. Grazia ma ajuta si ea si taie 2 castraveti murati in rondele si de asemenea toaca si niste varza alba.
Lucrurile de baza rezolvate, trecem la pasul 2. Punem doua tigai pe foc, le bucuram cu niste ulei, intr-una punem cartofii numai buni de prajit (stie toata lumea sa prajeasca cartofi? Daca nu stiti, se iau cartofii se arunca …. glumeam…), iar in cealalata punem feliile de carne pe care le lasam sa nu se prajeasca foarte tare, ca pe urma mancam pietre. Doar sa se rumeneasca… Scot si lipiile pe care le cumparasem inca de vineri si astept sa se prajeasca cartofii si carnea. Dupa ce se prajeste carnita, o taiem in bucatele mici, ca sa nu ne ramana in gat. Dupa cateva minute (e o mancare buna pentru ca nu dureaza mult pana o faceti) trecem la pasul 3.
Incalzim lipiile (eu am facut asta la microunde, cam 30 de sec/lipie), ungem cu maioneza cu mujdei lipia pe toata suprafata, apoi incepem sa punem, intr-o parte a lipiei, carnita, apoi cartofi prajiti, castraveciori murati, putina maioneza simpla, putina ceapa, doar cat sa mirosim un pic urat. Urmeaza varzica, un ardei iute din borcan (pentru cine doreste…) si turnam apoi niste ketchup dulce. Infasuram lipia cu grija (ceea ce eu nu prea am reusit la prima lipie, astfel incat m-a ajutat Grazia, ea avand experienta de la impachetat cadouri, dar pana la ultima am invatat sa le aranjez si eu), punem in partea inferioara niste folie de aluminiu ca sa nu ne trezim cu ingredientele pe tricou si treaba este aproape terminata. Aproape, pentru ca urmeaza cel de-al patrulea pas, cel mai important. Sa ne umplem burtile…
P.S. N-a mai ramas nimic… Suntem ghiftuiti…
