Sunt un gurmand… Imi place mancarea buna, chiar daca, uneori, nu este atat de sanatoasa… Imi place sa petrec timp in bucatarie si imi place sa vad ca din mainile mele ies mancaruri delicioase. Asa ca m-am gandit sa aduc in fata voastra cateva dovezi ale activitatii mele pe taramul gastronomiei.

duminică, 7 februarie 2010

Mazare cu piept de pui

Ma apuca pe la 10 o foame de nu mai vad bucataria, asa ca trebuie sa intreb unde este. Dupa ce aflu, de la sotia mea, caut prin debara ceva ce poate fi gatit. Si ma trezesc in fata a doua alternative: pilaf sau mazare. Sfatuindu-ma cu Grazia, aleg leguminoasele… Asa ca, mazare sa fie.



Caut in congelator, un piept de pui imi face cu ochiul, il iau, il intreb daca imi da voie sa-l tai putin. Zice ca da, dar nu se asteapta sa devina dintr-o bucata atat de frumoasa, o adunatura de cuburi… Ca sa ii alin putin supararea, tai si 3 cartofei si ii imping intr-o oala sa socializeze. Torn si apa din belsug ca sa se simta ca o iesire la piscina. Chiar in timp ce ei fac prezentarile, eu am ocup de altele.






Ca sa nu pierd timpul, zic sa tai ceapa. Probabil cel mai dificil moment al zilei. Nu stiu cum am facut, cred ca am gasit cea mai iute ceapa posibila. Asa scorpie de ceapa nu am mai gasit de mult. Ma usturau atat de tare ochii incat pe la jumatate deja am inchis ochii, ca nu mai puteam. Plangeam ca o femeie la sfarsitul unei telenovele. E posibil cateva bucati sa fie mai mari, ca le-am taiat mai mult din instinct. Imi foloseam doar simtul tactil.




Am taiat si cutia de mazare si le-am spus boabelor sa aiba putina rabdare ca le vine si lor randul, doar sa nu faca galagie, sa nu strice relatia nou infiripata dintre carnita si cartofiori.




Dupa jumatate de ora, am deranjat cele doua elemente din oala si le-am adus al treilea element: mazarea. Are nevoie si ea sa fiarba putin, ca daca nu, ne fierbe ea pe noi.

Dupa alte 10 minute, am luat oala de pe foc. Au fost ele cam suparate, ca de-abia se obisnuisera, dar am zis ca revin, dar ma duc sa le aduc pe cineva care sa le dea culoare si aroma. Asa ca in locul lor am pus o tigaie, putin ulei in ea si m-am razbunat pe ceapa. Nu numai ca am calit-o dar la sfarsit am si inecat-o in bulion, ca sa ii piara cheful de usturat ochii.

Am repus oala in drepturi, am turnat ceapa calita cu bulion in oala, mazarea, pieptul de pui si cartofii au urlat de bucurie. Ca sa le fie viata mai frumoasa, am pus si delikat, foi de dafin, oregano si marar si le-am lasat sa se faca bine, sa inchege o relatie pe cinste, astfel incat, produsul finit sa fie delicios. Apa dorea si ea sa mai scada asa ca nu am avut nimic impotriva.

Tinand cont ca Grazia face o paine de casa de toata frumusetea, la care probabil se vor adauga si niste castraveciori murati, cred ca ne asteapta un pranz de duminica pe cinste.

Dupa o ora si un sfert, am terminat. Mi-e foame…

Un comentariu: